Deseori in viata adulta ne confruntam cu efecte ale unor traume pe care le-am trait in copilarie. De la divortul parintilor, abandon sau neglijare, pana la moartea unei persoane apropiate, abuzul fizic sau sexual, toate acestea au un impact important asupra psihicului. Deseori, ele se aduna ca niste margele intr-un sirag, atarnand greu mai tarziu in viata. La cel mai mic semn- un sunet, un miros, o simtire sau chiar la vederea unui obiect- persoana care a trecut printr-o trauma poate retrai acele momente de cosmar.
De multe ori este mai usor sa fugim sau sa ne ascundem decat sa infruntam trairile coplesitoare. Psihicul reactioneaza astfel in mod inconstient pentru a se pune la adapost de o durere puternica, careia nu i-ar putea face fata. Se lupta pentru a ramane in echilibru distantandu-se.
Care sunt consecintele traumei timpurii asupra persoanelor adulte?
Starile de anxietate
Trauma are impact atat asupra modului in care ne percepem pe noi insine, cat si asupra modului in care ii vedem pe cei din jur. Deseori lumea e simtita ca fiind plina de pericole, contactul cu cei din jur generand un disconfort sau chiar stari de anxietate. Anxietatea este traita ca o frica ce nu are o cauza anume. Tensiunea constanta e simtita visceral. Pare o stare de alerta continua, asteptandu-ne sa se intample ceva la fiecare pas, asa cum s-a intamplat in trecut.
Atacurile de panica
Cand anxietatea atinge pragul maxim, apar atacurile de panica. Trairea unui eveniment stresant, cat de mic, poate genera o stare de colaps in care frica de a fi singur, parasit sau chiar frica de a muri devine coplesitoare. In aceste situatii, intreaga viata a persoanei este afectata. Activitati simple pentru majoritatea oamenilor, precum mersul la cumparaturi sau la servici, necesita un efort care de multe ori este insuportabil. Si toate acestea pentru a nu trai un nou atac de panica. Deseori nici sprijinul persoanelor apropiate nu mai este de ajuns.
Agorafobia
In situatia in care aceste stari persista, persoana isi reduce drastic activitatea, nu mai iese din casa, se izoleaza. In aceasta situatie putem vorbi despre anxietate sociala. Retragerea totala din viata sociala poate aduce cu ea sentimente de vinovatie fata de ceilalti. Cei din jur pot reactiona cu furie, judecand aspru, sau cu mila si compasiune, oferindu-si ajutorul.
Atitudinile pasiv-agresive
In multe situatii agresivitatea este reprimata si resentimentele sunt tinute in frau, scopul fiind evitarea conflictelor cu cei apropiati. Aceasta vine deseori din frica de a fi crticat si in cele din urma respins. Reactii pasiv-agresive precum tacerea, barfa sau sarcasmul pot aparea in aceste situatii.
Dependenta si victimizarea
De mute ori ne obisnuim cu rolul de victima a unei traume. A fi in centrul atentiei, a fi compatimit, ne aduce o stare de confort. Cand ramanem singuri, ne simtim abandonati, neputinciosi, in deriva. Ca niste copii fara aparare. Persoanele care au suferit o trauma in copilarie se simt deseori in siguranta daca sunt indrumate. Astfel, mai tarziu, a lua decizii singur devine o provocare. In general vor asculta si se vor supune celor din jur, smitindu-se degrevati de responsabilitatea unei decizii si protejati. In multe situatii vor deveni dependenti de cei din jur.
Solutionarea repercursiunilor traumei sta tocmai in confruntarea cu amintirile si trairile dureroase. Ar fi de dorit insa ca acest proces sa se realizeze in spatiul protejat al cabinetului de psihoterapie, avand alaturi o persoana care sa fie pregatita sa contina furia, tristetea, frica si durerea.