Ce este?
Un simptom este vârful vizibil al unui iceberg de conflicte şi lipsuri îndelung trecute cu vederea, care cer ca, în fine, cineva să le acorde atenţie.
un terapeut —
Ideea simplă care fondează demersul psihanalitic este că ceea ce suntem acum este generat în grade variabile de procese care nu sunt în atenţia noastră şi al căror loc în mintea noastră îl numim Inconştient.
Oricât ar fi ea de prietenoasă, viața ne şi pune, în diferite modalităţi, faţă în faţă cu ceva ce ni se împotriveşte. Şi uneori ni se întâmplă să nu ajungem acolo unde ne este bine.
Când se întâmplă asta, ceea ce a fost o confruntare pierdută cu lumea devine o adversitate interioară, pe care trebuie s-o stăpânim.
În diverse feluri, experienţele adverse induc angoase care antrenează operaţii mentale, sub forma unor mecanisme defensive. Acestea ne protejează de trăirea unei game ample de sentimente neplăcute. Într-o aproximaţie largă, Inconştientul este un ansamblu de angoase şi mecanisme defensive care tind să dicteze din culise neştiute, felul nostru de a fi.
Ceea ce este problematic, legat de activitatea defensivă, este că pe de o parte, unele capacităţi de experienţă rămân excluse şi nedezvoltate (un fel de a arunca copilul odată cu apa murdară din copaie), iar asta poate deveni un dezavantaj în faţa exigenţelor vieţii adulte. Pe de altă parte, experienţe uzuale pot copleşi capacitatea defensivă, lăsând deschisă poarta apariţiei de simptome pe care le resimţim ca pe nişte infirmităţi.
Se numeşte demers psihanalitic procesul care vizează confruntarea angoaselor fundamentale din Inconştient, prin recunoaşterea, traversarea şi surmontarea mecanismelor defensive. Sensul acestui demers este evadarea din modalităţi primitive, inconştiente, de angajare în situaţii adverse către unele mai flexibile şi adaptate vieţii adulte.