Ignacio Matte Blanco (1908 - 1995), psihanalist de origine chiliana, caruia ii datoram incercarea de a explica operatiunile functionarii inconstiente si aspectele non-logice ale experientei printr-un sistem bazat pe logica. Mostenirea sa foarte originala, dar si foarte complexa, pare sa descurajeze sustinatorii unei psihanalize bazata pe o intelegere rapida si facila.
In activitatea sa clinica Ignatio Matte Blanco a fost interesat de de tulburarile narcisice, aspecte ale self-ului si tratamentul schizofreniei.
Ignacio Matte Blanco a emis ipoteza naturii logicii inconstiente, intr-o distinctie totala fata de logica constienta. El avanseaza supozitia ca daca inconstientul are caracteristici foarte specifice, trebuie sa respecte anumite reguli pentru ca altfel totul ar fi un haos.
In explorarea inconstientului, Ignatio Matte Blanco a enuntat doua mecanisme subliniind astfel in modul de functionare al mintii, doua forme de organizare pentru reprezentarea self-ului si a lumii.
Teoria sa despre logica inconstientului se bazeaza pe doua principii: (1) principiul generalizarii - inconstientul trateaza fiecare clasa ca o subclasa a unei clase mai generale; (2) principiul simetriei - inconstientul, intr-un sistem logic specific, trateaza conversia oricaror relatii identice cu ea. Relatiile sunt simetrice si reversibile. Se sustine prin aceste mecanisme ca este posibil sa se explice o gama larga de caracteristici ale inconstientului, deoarece aceste doua principii sunt complementare. De exemplu, un analist, profesor si tata, care sunt clar distincte pentru constient, pot fi grupate impreuna in inconstient sub una si aceeasi categorie.
Un alt element al teoriei lui Ignatio Matte Blanco se refera la emotia,pe care o considera o alcatuire intre sentiment si senzatie, ca un element de legatura dintre minte si corp. Emotia este o tranzitie intre inconstient si constient, dar este si legatura dintre minte si corp.
O alta contributie se refera la organizarea mintii in cinci straturi, in care se succed combinatii intre logica simetrica si asimetrica, pornind de la un nivel al reprezentarii concrete si foarte cotidiene, ajungand pana la un strat de organizare in care procesele de simetrizare tind spre limita matematica a gandirii indivizibilitatii. La acest nivel, daca relatiile asimetrice sunt foarte afectate, devine teritoriul functionarii psihotice.
Ordinea (asimetria) mintii izvoraste din acel taram complet dezordonat si haotic, care este inconstientul.