Donald Woods Winnicott (1896-1971) si-a inceput activitatea ca medic pediatru si a devenit psihanalist, fara a renunta vreodata la pediatrie, fiind considerat unul dintre fondatorii psihanalizei copilului in Marea Britanie. A fost medic si sef de sectie la Spitalul de copii Paddington Green timp de 40 ani, analist de copii si adulti in practica privata, membru al Societatii Britanice de Psihanaliza si presedintele acesteia de doua ori.

Dintre operele de referinta ale luiD.W. Winnicott amintim: “De la pediatrie la psihanaliza”, “Joc si realitate”, “Procesele de maturizare”, “Natura umana”. Winnicott a fost un mentor in probleme legate de cresterea si educarea copiilor, sustinand o serie de prelegeri pentru specialisti (psihanalisti, psihiatri de copii, asistenti sociali), cat si emisiuni radio pentru publicul larg, asa numitele convorbiri psihanalitice cu parintii, difuzate de BBC.

Teoretician al relatiilor de obiect, D.W. Winnicott a preluat ideile lui M.Klein pe care le-a completat si imbogatit, prin observarea, explorarea relatiei mama-copil, punand un accent deosebit pe rolul mamei in fazele primare ale dezvoltarii copilului. Conceptul central in studiul relatiei arhaice mama-copil este cel al mamei suficient de bune, care tinde sa isi adapteze intreaga existenta, intr-un mod empatic, nevoilor bebelusului sau. El descrie starea psihica speciala in care se afla mama imediat dupa nasterea bebelusului, care o pregateste si ii permite sa ofere un mediu potrivit (satisfacator, protector, continator) sugarului si numeste aceasta stare preocupare materna primara.

Winnicot distinge trei functii ale obiectului matern sau trei caracteristici ale ingrijirii materne: 1) holding (puterea de a contine, care ii permite copilului sa-si construiasca un sentiment de continuitate interna); 2) handling (ingrijirile, manipularile copiluluicare il ajuta sa se diferentieze, incepand cu Eul corporal si pielea) si 3) instaurarea relatiei de obiect, facilitata de modul in care este prezentat obiectul, tinand seama deritmul dezvoltarii copilului.Capacitatea de adaptare amamei la nevoile bebeluşului sau se modifica treptat, permitandu-i acestuia sa se diferentieze de mediu, sa descopere alteritatea obiectului, sa faca trecerea de laomnipotenta la folosirea obiectului, la dezvoltarea si integrarea unui self cat mai autentic.

Sinele fals, obiectul tranzitional, fenomenele tranzitionale, capacitatea de a fi singur, spaima de prabusire, fiintarea, utilizarea obiectului sunt doar cateva dintre conceptele operei lui Winnicott. Ideile si teoriile lui sunt inca actuale, articolele sale fiind si in prezent in topul celor mai cautate si accesate scrieri psihanalitice.